Paradisul pierdut

Posted on
Fiecare cladire are o poveste. Povestea pe care vreau sa v-o spun azi incepe in secolul XIX intr-un loc retras, dar de-a dreptul miraculos, include un print, un imparat si scriitori celebri si s-a desfasurat la cateva sute de metri de locul in care stau si scriu acum. *** Daca in secolul XIX Bucurestiul era cunoscut ca Micul Paris, Solca, micul oras in care locuiesc parintii mei, ar fi putut fi denumit cu usurinta Micul Paradis. Stiti cum oamenii cu bani merg astazi la spa in Gstaad, St. Citește mai departe [...]

Amintiri, teatru si apartamente

Posted on
Ca tot am vorbit zilele astea despre nepoti si mosteniri, am primit de la surioara mea, Yvonna, filmuletul de mai jos. Este prezentarea trupei de teatru a liceului Yvonnei, din care am facut si eu parte, ahem, pe vremea mea (credeam ca va trece mai mult timp pana o sa pot folosi si eu expresia asta, but anyway :)) ). Am devenit hiper-sentimentala nu doar pentru ca copiii care fac parte azi din The Knockers sunt toti frumosi, amuzanti si creativi (cum veti observa urmarind filmuletul), ci si Citește mai departe [...]

Momente mici

Posted on
Ieri, dupa o zi de plutit pe lac si plimbari cu bicicleta prin Herastrau cu prietenele mele, surioara mea mai mica, Yvonna, imi spune:   "Stii, mai uitam azi la tine in parc si esti chiar foarte draguta. Ti se vede cosul ala, dar esti draguta si-asa. Mi-ar placea sa fiu tu. Bine, mi-ar placea sa am viata ta fara problemele tale emotionale. Cred ca e foarte fain sa fii Ina." Mi s-a pus un nod in gat. Dupa o saptamana in care mi-ar fi placut sa fiu oriunde altundeva decat in viata mea, vine Citește mai departe [...]

De ce o sa zbor la Milano pentru un concert Taylor Swift

Posted on
Cand s-a nascut sora mea mai mica, Yvonna, acum aproape 15 ani, mi-a schimbat definitiv si irevocabil viata. Daca n-ar fi fost ea, as fi terminat liceul german Joseph Haltrich din Sighisoara si apoi as fi plecat cu o bursa, ca majoritatea fostilor mei colegi, la Viena sau la Berlin. Pe prietena mea cea mai buna ar chema-o, probabil, Ursula sau Johanna, baietii care mi-au frant inima de-a lungul timpului s-ar numi Dieter, Bruno si Klaus, as lucra ca redactor la revista Brigitte sau Petra si Citește mai departe [...]

My pretty sisters

Posted on
Aseara am facut ordine prin folderele cu poze pentru ca vreau sa profit de oferta Carrefour si sa-mi developez niste fotografii (pana pe 16 iunie serviciul foto online de la Carrefour are o oferta speciala: detalii aici). Asa am dat peste imaginile de mai jos, care au fost facut in iulie 2008, la Sighisoara. Am zis ca m-am laudat destul cu surorile mele si ca e timpul sa va convingeti cu ochii vostri ca sunt the prettiest sisters ever. 😀 PS: In caz ca nu ma recunoasteti, eu sunt aia Citește mai departe [...]

Surorilor mele, cu drag

Posted on
Surorile mele Yvonna si Lia absolvesc fiecare cate un ciclu din viata lor luna asta. Pentru Yvonna e gimnaziul, pentru Lia e facultatea. La ceremonia de absolvire, fiecare dintre ele va fi emotionata, va purta o rochie frumoasa si se va uita cu melancolie la chipurile colegilor pe care ii lasa in urma. Fiecare dintre ele e mai frumoasa si mai buna si mai desteapta decat mine in feluri pe care nu le pot descrie si amandoua ma fac sa-mi doresc sa fiu un om mai bun. Dar niciuna nu stie cu adevarat Citește mai departe [...]


Despre familie

Posted on
…se vorbeste cel mai adesea cu o duiosie excesiva. Familia e cuib, bastion de siguranta in care ne retragem atunci cand viata ne asediaza, loc asociat peste timp cu mirosul de cozonac aburind sau cu discutiile purtate la un pahar de vin cu tata. Rareori se vorbeste despre familie la modul realist. Cand ma gandesc la familia mea, de exemplu, primul cuvant care imi vine in minte e haos. Suntem 6: doi adulti, doi semi-adulti si doi copii, fiecare cu fixatiile, ideile, nevoile si problemele lui. Cand Citește mai departe [...]