Imi scrie Florentina

Posted on
Îmi scrie Florentina. Nu mă cunoaște încă, așa că scrisoarea ei are un aer respectuos, dar formal. Sunt mentorul ei, cuvânt care mă face să mă gândesc la Haymitch, bețivul sarcastic și autodistructiv (dar cu inimă de aur) din The Hunger Games. De altfel, Katniss, personajul principal din Jocurile Foamei, și Florentina au multe în comun – au aceeași vârstă, sunt inteligente, își doresc lucruri care depășesc egocentrismul specific adolescenților (Katniss vrea să își Citește mai departe [...]

Experiment la metrou

Posted on
Azi am ieșit puțin mai mult din zona mea de confort (să spunem că dacă zona mea de confort ar avea codul poștal 00002, ce am făcut azi ar fi în zona codului poștal 29867). A rezultat un experiment social interesant, la finalul căruia cineva îmi îndesa niște bancote în sutien, sub privirile uluite ale unor străini. Dar să încep cu începutul. 🙂 Am terminat ziua de lucru pe la 11 dimineața și am observant că azi îmi expiră abonamentul la metrou. Mai aveam pe el 22 de călătorii Citește mai departe [...]

10 intrebari cu Sandra Izbasa

Posted on
În august 2012, Sandra Izbașa și cu mine eram amândouă în Londra. Doar că în timp ce eu mă relaxam prin muzee și pub-uri, Sandra trăia un adevărat roller-coaster psihologic și emoțional la Jocurile Olimpice de vară, sub ochii a sute de milioane de oameni. Mi-am dorit să o văd evoluând live la Olimpiadă, dar pentru că nu m-am mobilizat la timp, n-am mai găsit bilete. Deși eram în același oraș, am văzut-o atunci doar la televizor. După aproape doi ani de la acest moment, Citește mai departe [...]

Povesti cu final deschis

Posted on
Iese cu pași greoi pe poartă, aducându-ne cadou o cutie de bomboane cu ciocolată Novatini, aproape goală. Poartă un capot de casă în carouri și la piept are o umflătură, de parcă ar ascunde ceva sub bluză. Mai târziu aflu că e de la operație. Urcăm toți cinci în mașină. Se așază cu greu pe scaunul de lângă șofer și cineva îi prinde centura de siguranță. Odată pornit motorul, în aer se simte un amestec de stânjeneală și de voioșie forțată. Urmează să îi îndeplinim Citește mai departe [...]

How I Didn’t Meet Your Father

Posted on
În seara asta, pe o pajiște de parc, o fată cu un ogar și un băiat cu un golden retriever au pornit împreună în cea mai frumoasă călătorie, vorba lui Iv. 🙂 Golden retrieverul s-a îndrăgostit pe loc și iremediabil de fribsee-ul ogarului, iar băiatul de stăpâna lui. I-am urmărit multă vreme zâmbindu-și tâmp și schimbând replicile alea stângace de început. Apoi privirea mi-a coborât sub banca pe care stăteam și unde Lily, cățelușa mea chihuahua, tremura speriată Citește mai departe [...]

Paella

Posted on
La Mega Image, un el si o ea in fata unei lade frigorifice. El, genul de domn care intretine tinere cu potential (judecand dupa ceasul si lantul de la gat - ambele aurii si depasite in dimensiuni doar de protuberanta abdomenului). Ea, genul de tanara cu potential (judecand dupa fusta scurta si sandalele cu toc roz, combinate cu o bluzita foarte decoltata). - Alege-ti ce vrei de aici! ii spune domnul tinerei, cuprinzand intr-un gest generos intreaga lada frigorifica. - Da' nu stiu ce sa aleg. Citește mai departe [...]

Cum sa obtii fundul perfect

Posted on
Tocmai mă aplecasem să-mi leg șireturile, când, din neant, a apărut în fața mea. Gol, în toată splendoarea lui. Cel mai perfect fund din câte mi-au fost date să văd. Știu că perfect nu are grad de comparație, vă puteți imagina, deci, admirația nețărmurită care m-a făcut să folosesc această construcție incorectă gramatical. Nu sunt o fire poetică, dar, cu toate astea, vederea lui m-a făcut să vreau să scriu o mică odă. Era genul de posterior care merită nu doar Citește mai departe [...]

Povesti de dragoste si taximetristi

Posted on
Tot citesc pe Facebook sau aud de la prieteni povești de groază cu și despre taximetriști și mă minunez. În ultima vreme, am dat numai peste taximetriști galanți, simpatici, cu care povestesc de plăcere, uneori mult după ce am ajuns la destinație și aparatul de taxat s-a oprit. În ultimele luni, de 2-3 ori pe săptămână, regulat, ajung acasă spre zori și, evident, iau taxiul. Și, poate datorită orei înaintate, poate datorită stării mele de spirit, am ajuns, inevitabil, Citește mai departe [...]

The True Man Show

Posted on
Te-ai gandit vreodata ca viata ta ar putea fi un reality show magistral? Si ca, undeva in lumea asta, exista un imens platou de filmare unde s-au strans toti oamenii care au incetat sa mai joace un rol in el? *** E 7 dimineata pe platoul de filmare, dar figurantii si actorii s-au trezit si stau deja la coada, in fata rulotei cu cafea si gogosi. E acolo primul baiat care te-a tras de codite la gradinita (pe care nu-l mai recunosti, bineinteles, deoarece a crescut un metru in inaltime si are Citește mai departe [...]

Wabi-sabi

Posted on
In limba japoneza exista un concept superb si, bineinteles, intraductibil, care se numeste koi no yokan. Koi no yokan defineste sentimentul pe care il ai atunci cand intalnesti pe cineva si stii ca va veti indragosti unul de celalalt. Ideea este diferita de coup de foudre-ul francezilor, deoarece koi no yokan nu presupune inca existenta unui sentiment, ci doar constientizarea faptului ca, la un moment dat, inevitabil, veti trai o poveste de dragoste. Daca vi s-a intamplat sa intalniti pe cineva Citește mai departe [...]