Wabi-sabi

Posted on
In limba japoneza exista un concept superb si, bineinteles, intraductibil, care se numeste koi no yokan. Koi no yokan defineste sentimentul pe care il ai atunci cand intalnesti pe cineva si stii ca va veti indragosti unul de celalalt. Ideea este diferita de coup de foudre-ul francezilor, deoarece koi no yokan nu presupune inca existenta unui sentiment, ci doar constientizarea faptului ca, la un moment dat, inevitabil, veti trai o poveste de dragoste. Daca vi s-a intamplat sa intalniti pe cineva si Citește mai departe [...]

Sertare

Posted on
Cand eram mica, exista in casa bunicilor mei un singur sertar pe care, ca in povestea lui Barba Albastra, n-aveam voie sa-l deschid.La fel ca sotia nesabuita din basm, insa, sertarul care adapostea cutitele si furculitele stralucitoare sau, mai bine, zis interdictia care il insotea, ma atragea ca un magnet. Anii au trecut si urmatorul sertar interzis a aparut in casa parintilor mei. In el, mama isi tinea bijuteriile frumoase si vechi, dar si niste pliculete patrate de plastic, a caror intrebuintare Citește mai departe [...]

Cum sa dregi o durere de burta sufleteasca

Posted on
Fara sa fiu masochista, imi plac durerile de burta.Imi plac durerile de burta pentru ca sunt oneste. De cele mai multe ori stii din ce cauza le ai, stii ca o sa se incheie la un moment dat si stii cum sa le tratezi. O sticla de apa calda asezata pe burta, ghemuitul in pozitie fetala, un ceai de tei sau o pastila calmanta sunt suficiente pentru a indeparta durerea.Iar atunci cand ii spui cuiva ca te doare burta, primesti intelegere. Nu trebuie sa mai dai nicio explicatie si ti se ofera liniste si Citește mai departe [...]

Povesti de dragoste si broaste testoase

Posted on
Mi-am petrecut ultima saptamana de vacanta (si de vara) pe plaja semi-pustie a unei insule, unde testoase gigantice veneau sa-si depuna ouale. ***Un biolog care venea in timpul zilei sa marcheze cuiburile ne-a spus ca, daca vrem sa vedem puii, trebuie sa ne trezim devreme si sa fim pe plaja la 6-7, pentru ca ei ies din gaoace doar in zori, cand este perfect liniste. Cu chiu, cu vai, intr-o dimineata am reusit sa ne mobilizam si sa ajungem pe plaja la 7.30.Pe nisipul fin din jurul cuiburilor se vedeau Citește mai departe [...]

Prinţesa Olimpia şi regatul ei de muşcate

Posted on
Pe 6 ianuarie, seara, eram la Gara de Nord. Mai aveam 30 de minute pana imi pleca trenul spre casa si tocmai luasem biletul, cand am realizat ca mi-am uitat reportofonul. Nu-l iau peste tot cu mine, dar de data asta voiam sa inregistrez o conversatie foarte importanta. Incercam sa ma linistesc spunandu-mi ca voi apuca sa inregistrez respectiva discutie peste cateva saptamani sau peste cateva luni. Intr-un final, insa, am decis sa-mi sun sora si s-o rog sa vina la gara cu el. Oricat de dramatic suna, Citește mai departe [...]

Anul asta nu

Posted on
Nu pot sa-mi amintesc vreun an in care sa nu fi asteptat Craciunul ca pe nu-stiu-ce-minune. Pana si in copilarie, in anul in care nu am fost cuminte si n-am primit cadou de Craciun, nu m-am suparat (prea tare). In fond, era perioada mea preferata a anului. Cu sau fara cadouri. Iar in anul in care am cazut in prapastie, m-am agatat de Craciun cu frenezie, ca de o promisiune pentru vremuri mai bune care vor veni. Anul asta: - nu-mi pasa ca vin Sarbatorile. Nu la modul de Grinch, nu la modul Citește mai departe [...]

Young @ Heart

Posted on
Am fost crescuta de bunici, in mijlocul unui grup de oameni trecuti demult de prima tinerete. Probabil am vazut interiorul mai multor camere de reanimare si am fost la mai multe parastasuri si inmormantari decat majoritatea dintre voi. Pentru ca am fost, practic, crescuta de aceasta multitudine de bunici, ori de cate ori cineva ajungea in spital, mergeam cu tata (cum ii spuneam bunicului meu) sa le ducem banane, compot sau iaurt. Pana nu demult, exista un batranel in Sighisoara care ma striga "Ouţu" Citește mai departe [...]

Haiku si paracetamol

Posted on
Stranut si ma doare gatul. Partea proasta atunci cand stranut si ma doare gatul e ca trebuie sa iau paracetamol ca sa-mi treaca. Iar cutia de paracetamol pe care o am imi aduce mereu aminte de cineva, cineva care nu e nici doctorul cu miros de pudra si naftalina care-mi prescria pastile cand eram mica, nici mama care imi facea ceai de tei fierbinte, cu multa miere. Cutia de paracetamol imi aduce aminte de baiatul pe care l-am cunoscut intr-o tara cu consoane moi si mancaruri picante. De noptile in Citește mai departe [...]

Scurt eseu despre rautatea gratuita

Posted on
Stiu sa fac fata rautatii. Nu foarte bine (din pacate), dar stiu. Atunci cand pot s-o anticipez, in interiorul meu se produce o miscare asemanatoare pozitiei de prabusire recomandate de brosurile liniilor aeriene. Daca ar avea genunchi, am impresia ca sufletul meu s-ar chirci si i-ar imbratisa si apoi si-ar incrucisa, protectiv, mainile deasupra capului. Astept. Lovitura vine, mai devreme sau mai tarziu, cu avant sau mai incet. De fiecare data, imi promit ca data viitoare nu va mai durea atat de Citește mai departe [...]

Locul in care visele inca traiesc

Posted on
Intotdeauna mi-am imaginat ca exista un loc in care fug si se ascund obiectele pe care credem ca le-am pierdut. Un loc in care toti cerceii pe care i-am ratacit de-a lungul anilor taifasuiesc veseli cu o lentila de ochelari care a disparut misterios primavara trecuta. Un loc in care cartea copilariei mele, poeziile Otiliei Cazimir, rade de glumele nu foarte reusite ale unui pulover cu romburi mov. Si un loc in care inelul pe care l-am cumparat anul trecut de ziua mea la Vatican isi bea ceaiul la Citește mai departe [...]