The True Man Show

Posted on
Te-ai gandit vreodata ca viata ta ar putea fi un reality show magistral? Si ca, undeva in lumea asta, exista un imens platou de filmare unde s-au strans toti oamenii care au incetat sa mai joace un rol in el? *** E 7 dimineata pe platoul de filmare, dar figurantii si actorii s-au trezit si stau deja la coada, in fata rulotei cu cafea si gogosi. E acolo primul baiat care te-a tras de codite la gradinita (pe care nu-l mai recunosti, bineinteles, deoarece a crescut un metru in inaltime si are Citește mai departe [...]

Wabi-sabi

Posted on
In limba japoneza exista un concept superb si, bineinteles, intraductibil, care se numeste koi no yokan. Koi no yokan defineste sentimentul pe care il ai atunci cand intalnesti pe cineva si stii ca va veti indragosti unul de celalalt. Ideea este diferita de coup de foudre-ul francezilor, deoarece koi no yokan nu presupune inca existenta unui sentiment, ci doar constientizarea faptului ca, la un moment dat, inevitabil, veti trai o poveste de dragoste. Daca vi s-a intamplat sa intalniti pe cineva Citește mai departe [...]

In cautarea eului pierdut

Posted on
Pentru o persoana care traieste din si pentru scris, vederea mesei pline de foi albe si pixuri n-ar fi trebuit sa-mi provoace un disconfort atat de mare. Dar a facut-o. -    Aveti fix 1 minut sa scrieti cea mai frumoasa amintire din viata voastra, a spus vocea calma si clara. Intotdeauna m-au speriat superlativele absolute. Chiar si cele pozitive. Am pus varful pixului pe foaie si m-am fortat sa scriu o litera, oricare. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost un “a”, la fel ca atunci Citește mai departe [...]

Cum am ajuns sa am propriul brand de cosmetice

Posted on
La Crème, Sisley, Kanebo Sensai & Valmont - move over. There's a new bitch in town who's got the best face & body treatments. And she's not afraid to use them. 🙂 Trecand peste aceasta introducere dramatica, va voi povesti cum am ajuns sa am pe etajera din baie 3 produse cosmetice fabuloase, a caror eticheta (si manufacturare) imi poarta semnatura. In primul rand, cei care ma cunoasteti stiti ca sunt lipsita de speranta la capitolul indemanare. Singurul lucru pe care se pare ca mainile Citește mai departe [...]

Tandrete in Oficiul Postal 39

Posted on
Tocmai m-am intors de la posta, unde am fost sa ridic un colet. La plecare, am rugat-o pe doamna de la ghiseu: - Ati putea, cumva, sa-mi dati avizul pe care l-am adus? - Pai la ce va mai trebuie? - Nu imi trebuie la nimic. Nici nu stiu cum sa va explic. Are doar…are o valoare sentimentala. - A, imi pare rau, domnisoara. Trebuia sa-mi spuneti inainte. L-am aruncat la gunoi, nu ma mai duc sa-l iau. - E-n regula, inteleg, stati linistita! Dau sa plec, dar ma opreste o voce din stanga. -    Citește mai departe [...]

Ana si Marie

Posted on
Doua ONG-uri si o agentie de publicitate au venit cu o propunere excelenta: tiparirea primei bancnote romanesti cu imaginea unei personalitati feminine. Mai jos este un fragment din editorialul pe care l-am scris pentru campania ALTFEM. Pana acum s-au strans 6.305 semnaturi. Daca cunoasteti cel putin o femeie extraordinara care v-a schimbat viata, daca sustineti egalitatea de sanse si credeti ca trebuie sa schimbam imaginea femeii in Romania, semnati petitia online (va ia maximum 3 minute). *** Ana Citește mai departe [...]

Sertare

Posted on
Cand eram mica, exista in casa bunicilor mei un singur sertar pe care, ca in povestea lui Barba Albastra, n-aveam voie sa-l deschid. La fel ca sotia nesabuita din basm, insa, sertarul care adapostea cutitele si furculitele stralucitoare sau, mai bine, zis interdictia care il insotea, ma atragea ca un magnet. Anii au trecut si urmatorul sertar interzis a aparut in casa parintilor mei. In el, mama isi tinea bijuteriile frumoase si vechi, dar si niste pliculete patrate de plastic, a caror intrebuintare Citește mai departe [...]

One Broke Girl and the Funky Cupcakes

Posted on
Acum cateva saptamani ma uitam la un episod din 2 Broke Girls (daca nu l-ati incercat inca, e un sitcom perfect pentru demachiat/facut mani-pedi), in care cele doua personaje principale s-au inscris la un curs de decorat cupcakes. "Wow! Si mie mi-ar placea sa merg la asa ceva!", mi-am spus dupa ce am salivat pe tastatura. Cateva zile mai tarziu, primeam un mesaj de la Andreea, care ma invita la un atelier de...decorat briose! Inainte sa va povestesc ce s-a intamplat mai departe, vreau doar sa Citește mai departe [...]

Dear 13-year-old me

Posted on
Stiti epistolele alea pe care oamenii si le trimit in trecut, pline de povete intelepte pentru variantele lor de 13, 15, 16 ani? Ei bine, asta e una dintre ele. Intr-un fel. *** Draga eu la 13 ani, Atunci cand Lia mi-a adus poza ta din apartamentul bunicii, pentru cateva secunde nu te-am recunoscut. Te-ai schimbat mult de cand nu ne-am mai vazut. Sau poate eu m-am schimbat, inca nu stiu cum vine treaba. Mi-e dor de tenul tau impecabil, desi tie nu-ti prea pasa de el la vremea respectiva. Citește mai departe [...]

Despre mame si fiice

Posted on
Ieri dimineata, in autobuzul 300, am asistat la una dintre cele mai dezolante si in acelasi timp induiosatoare momente de saptamana asta. O fetita de vreo 2-3 ani, cu zulufi blonzi si cei mai albastri ochi pe care i-am vazut, plangea cu sughituri in bratele mamei ei. Printre suspine se auzea, sincopat: “Mami, vleau acasa. Du-ma acasa, mami.” Mama, incercand s-o linisteasca, ii expune situatia: “La cine sa mergi acasa, mami? Tati e la serviciu, bunicu e la Doamne-Doamne, pe Mitza a calcat-o Citește mai departe [...]