Brunch cu scriitori

Posted on

De sâmbăta asta am o nouă tradiție: am înlocuit brunch-urile cu fetele (pentru că, nu-i așa, bârfele și discuțiile despre relații merg oricum mai bine pe întuneric, cu un cocktail în față) cu brunch-uri cu scriitori.

Azi l-am avut invitat în sufragerie pe Ray Bradbury (Fahrenheit 451, Something Wicked This Way Comes) și, printre hohote de râs (Ray are un discurs delicios), am rămas cu o listă serioasă de recomandări de lectură și cu câteva sugestii care sunt convinsă că o să mă ajute să îmi perfecționez scriitura.

Chiar dacă nu vă câștigați banii îmbinând cuvintele pe hârtie/tastatură, dacă sunteți pasionați de lectură, speech-ul pe care Bradbury l-a ținut în 2001 o să vă dea câteva idei excelente de cărți de pus pe noptieră sau de luat în vacanță. Totul condimentat cu numeroase anecdote dintr-o viață de autodidact strălucit.

Get rid of those friends of yours who make fun of you and don’t believe in you. And when you leave here tonight, make a phone call and fire them. Anyone who doesn’t believe in you or your future, to hell with them! I’ve had my fill of that. I had people I thought were my friends, but secretly they thought I was a nerd, you know, because I wanted to be a writer. I sold newspapers on the street corner from the time I was 19 till I was 21. I made 10 dollars a week – this is back in 1939-1941. People came by my corner and said:

– What are you doing here?
I said:
– Becoming a writer!
They said:
– You don’t look like one!
I said:
– Yeah, but I feel like one!

Așa că pregătiți o limonadă și o farfurie cu bruschete sau un bol cu fructe și bucurați-vă de o oră în compania unui om fantastic.


3 thoughts on “Brunch cu scriitori

  1. Bradbury e savuros atat in discursul liber cat si in cartile pe care le scrie.
    Are un acel ceva pe care doar un mizantrop idealist cu toti nervii adunati la loc de cinste il poate avea.

    In alta ordine aleatorie de idei: ce lume mica, mica, mica, mica este lumea asta in care traim…
    Cam cat un orasel care sta rasucit precum o mata jigarita la picioarele unor muieri ascunse-n piatra. Un orasel de undeva de pe cocoasa pestelui.
    Un orasel liliputan care a nascut adevarati uriasi la sfarsit de comunism. Nici prin gand n-ar fi visat.

    🙂

  2. Small world indeed! Iar tu un maestru al limbajului criptic, Razvan! 🙂 Btw, mi-a placut recenzia la “Maestrul si Margareta”, mi-ai facut pofta s-o recitesc. 🙂

  3. Limbajul se ingreuneaza in timp. Se ingreuneaza de la spatiu, timp…
    Spre criptic curgem toti, mai devreme sau mai tarziu. Unii spre schizofrenie, altii spre poezie 🙂
    Ma bucur ca ti-am facut pofta de o recitire. Te mai astept, poate iti fac pofta de ceva nou. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *