Macroul si vacuta

Posted on

Oricat de imposibil vi s-ar parea (si oricat de mult mi-as dori sa nu fie real), urmatorul dialog a avut loc in urma cu doar cateva ore.

***

Unul dintre lucrurile care ma bucura si ma exaspereaza, in acelasi timp, la programul Limitless este ca trebuie sa-ti prepari singur mesele. Ma bucura pentru ca am certitudinea ca mananc sanatos si corect, dar ma exaspereaza pentru ca priceperea mea la gatit se limiteaza la fiert oua, facut cartofi prajiti sau, daca e luna plina,  Jupiter trece prin casa a VIII-a, iar Saturn e retrograd in scorpion, poate niste paste cu somon.

Meniul pe care Valentin Vasile, creatorul Limitless, mi l-a recomandat pentru azi la pranz continea macrou cu ciuperci la cuptor si salata de morcovi. Putea la fel de bine sa scrie coq au vin la cat de mult ma pricep, dar in fine.

Cumpar azi-dimineata un macrou de la pescarie si, in jurul orei pranzului, ma pregatesc sa-l gatesc. Pentru ca n-am gatit niciodata peste, am intrat pe YouTube sa vad cum se prepara. Filmuletele respective nu ma lamureau insa si cum sta treaba cu curatarea lui, asa ca apelez la specialistul universal, mama.

woman-red-apron-illustration

O sun, nimic. Insist, privind ingrijorata la macroul care se holba la mine din bol. Intr-un final, dupa ce retez capul care ma privea acuzator, mama imi raspunde. Probabil ii vine greu sa creada ca am de gand sa gatesc (si nu orice, ci macrou la cuptor!), pentru ca o aud cum mustaceste in fundal, dar n-are de gand sa imi taie elanul creativ.

– In primul rand, trebuie sa verifici sa nu…, incepe mama didactic, dar i-o retez brusc.
– Normal ca am verificat sa nu mai miste, mama! Doar nu sunt atat de proasta! I-am si taiat capul si coada! Bine, stiu ca unii mai misca si dupa ce le tai capul, dar sunt aproape sigura ca asta era deja mort cand l-am luat.

De la capatul celalalt al firului se aude un ras isteric. Dupa cateva secunde, printre hohote, mama reuseste sa ingaime:

-Solzi…! [alte rasete incontrolabile] Sa nu…! [iar hohote; deja ma enerveaza cu rasul asta, halal ajutor mi-e!] Sa verifici sa nu aiba solzi!, a reusit sa spuna intr-un final.
– Pai cum fac asta?
– Simti. Treci degetele peste el.
– Daca tu crezi ca simt ceva cu manusile astea…

La celalalt capat al firului, mama se ineaca in hohote de ras. Vorbeste precaut, cum ai face-o cu un psihopat care manuieste o foarfeca:

-Ce…manusi, scumpa mamei?
– Am luat o pereche din alea groase si au nu stiu ce chestie cauciucata la buricele degetelor. Nu simt nimic.
-Ai….luat … manusi?
– Da, mama! Tu habar n-ai cum se uita la mine! Nu puteam sa pun mana pe el…goala.

Sunetele prelungi si rasunatoare de la celalalt capat al firului imi dau de stire ca mama e iar indoita de ras. Decid sa nu ii reprosez inca lipsa de sprijin matern (mai am inca nevoie de ea sa-mi spuna cum il curat in interior, dupa care o s-o acuz). Astept, asadar, sa se calmeze. Intr-un final, o intreb:

-Cum il curat de ce are inauntru?
-Il tai cu un cutit pe lungime si scoti tot.
-Tot? Adica si coloana? Sau, ma rog, ce are asta – oasele?
-Nu, mama, scoti doar intestinele. Lasi oasele si carnea.
– Problema e ca nu vad care e carnea si care sunt restul chestiilor. E sange peste tot. Il sterg cu ceva?

Mama deja rade cu lacrimi. Imi dau seama dupa horcaiturile discrete pe care le scoate din cand in cand. Intr-un final, se opreste.

-Il speli, mami!
-Si pe dinauntru?!
-Peste tot!

Am curatarea macroului cu mama la celalalt capat al firului. Mai in gluma, mai in serios, si-a exprimat retinerea in legatura cu soarta produsul finit. Am pus macroul increzatoare in cuptor, ca dupa vreo 15-20 de minute sa aud pocnitori din bucatarie, mai ceva ca de Revelion. Ciupercile sareau ca popcornul prin cuptor. Uitasem sa adaug apa in vasul de yena.

In pofida acestui mic inconvenient, macroul a fost delicios (cine rade acum, mama?!). Incep sa nutresc convingerea ca dupa ce termin cursurile Limitless ma pot inscrie la Master Chef. Atat timp cat nu ma pun sa gatesc macrou, bineinteles.


17 thoughts on “Macroul si vacuta

  1. Uf, ce-am mai râs! Abia ai terminat de robotit cu prânzul și trebuie să te apuci să-ți pregătești cina, este? Hai, că ești pe drumul cel bun. :))

    • Andra, ai dreptate, e un cosmar! Nu fac decat sa gatesc jumatate de zi! Sa vezi cand am avut creveti in meniu cum a fost! Am renuntat la antrenamentul de fitness – cat ma invart disperata prin bucatarie ard mult mai multe calorii. :))

  2. HA!

    Nu de mult mi-am dat seama ca e mai ieftin sa slabesc decat sa imi cumpar perechi noi de pantaloni, asa ca m-am decis sa imi gasesc o dieta pentru mine. Si, la fel ca si tine, am dat peste chestii cu YlangYlang, floare de bambus si creier de porc crescut la manastire, neprihanit.

    Si stii ce-am zis? Screw that! I have a job! Nu pot sa fiu si maritat (cu munca) si sa mai si gatesc o groaza pe deasupra. Asa ca am luat o dieta (Military Diet), am tinut-o cam o luna si am slabit in juru a 5kg. Si a fost super banal!

    O dieta buna tre sa nu te lase sa te infometezi si sa fie si usor de tinut, din toate punctele de vedere. Dupa cum ii spuneam unei colege – am suficiente probleme, daca si mancatul devine una – ma impusc direct :))

    Acuma imi dau seama ca acest comment suna a spam cu reclama la ceva blog de diete :))

    Pentru mine (actualmente) functioneaza principiul: “Nu hali ca porcu’ si fa si tu sport de 3-4 ori pe saptamana”. Si sunt happy.

    • Dumi, eu n-am job, deci am timp de gatit creier de porc neprihanit cu ylang ylang :))) Lasand insa gluma deoparte, dieta asta a mea nu e de infometare, dimpotriva, trebuie doar sa ma prind cum sta treaba cu gatitul. Kudos on the weight loss! Military Diet mie nu-mi suna foarte bine, dar pare genul tau 🙂

  3. Iarta-ma, dar si eu am ras 😛 Aventuri din astea am avut si eu, asa ca radeam de mine, ofc :))
    Las ca-s faine jocurile astea – si eu tot pe mama o sun 😀 E motiv de barfe si rasete, asa ca why not?!?

  4. Nu puteai sa cumperi file de macrou? Era mai simplu. Eu daca vad ochi si sange si intestine, nu mai mananc. Sa nu mai zic de miros. Este un gest plin de curaj ce ai facut tu.

    • File nu era, din pacate. Si nu stiu in ce masura e curaj si in ce masura e lipsa crasa de experienta, dar apreciez incurajarea, Anca! 😀

  5. :)))))))))))))) mor de ras. Din fericire, eu am scapat de aceasta operatiune deoarece in Turcia se curata pestele pe loc, la magazin. How cool is that?

  6. ahahahahhaaaa,mai tii minte de cate ori imi tot ziceai ca tu nu mananci sanatos???? cred ca in timp ce faceai afirmatiile astea undeva intr-un ocean se nastea un macrou mic care se scutura de solzi si zicea cu ambitie: “mai vedem noi despre asta, ha!” :)))

  7. Acesta a fost textul care mi-a facut ziua mai luminoasa. Am ras pana mi-au sarit ochii din orbite si uite asa razele soarelui mi-au intrat prin iris pana in fundul capului. Iti multumim Ina ca ne dezvalui franturi din experientele tale extrem de palpitante!

  8. Pingback: Macroul si vacuta | Limitless

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *