Fifty Shades of Lame

Posted on
Nu mai tin minte cand am citit prima data despre romanul erotic “Fifty Shades of Grey”, dar imi amintesc ca toata controversa iscata in jurul lui m-a facut curioasa.
Apoi am vazut-o pe Ellen Degeneres facand un spoof la un audiobook fictiv si m-am prapadit de ras. Au urmat cateva amice care imi povesteau ca tocmai isi cumparasera cartea. Apoi am citit review-uri pe bloguri sau articole in care aflam ca romanul schimba viata sexuala a americanilor si ca Angelina Jolie vrea sa regizeze adaptarea cinematografica.
Si, cireasa de pe tort, momentul in care am aflat ca “Fifty Shades of Grey” a devenit cea mai repede vanduta carte a tuturor timpurilor, devansand alte best-seller-uri ale literaturii pop, ca “Harry Potter” sau “Codul lui Da Vinci”.
OK, mi-am spus, trebuie sa citesc cartea. Femeia asta a fost pusa pe lista Time a celor mai influenti 100 de oameni din lume pe 2012, alaturi de castigatori de Oscar, de Nobel si de activisti politici. Trebuie sa fie ceva de capul ei.
***
“Fifty Shades of Grey” a pornit ca o scriere de tip fan fiction. Pentru cei nefamiliarizati cu termenul, aceste scrieri sunt continuari ale unor opere literare, scrise nu de autorii lor, ci de fani.
Nascute dintr-un atasament fata de personajele cartii preferate, deseori cu greseli gramaticale si lipsa de talent narativ, fan fiction-urile sunt scrise pentru placerea autorului lor, nu pentru a fi publicate. Cel putin pana acum, cand E.L. James, pe numele ei real Erika Leonard, a schimbat regulile jocului.
Totul a inceput in ianuarie 2009, cand Erika tocmai terminase seria “Twilight”. Nefericita ca nu mai poate citi despre aventurile personajele preferate, femeia si-a facut un cont pe site-ul fanfiction.net si, sub pseudonimul (pe care o sa ma abtin sa-l comentez) Snowqueen’s Icedragon, a inceput sa scrie o poveste cu personajele din “Twilight” numita “Master of the Universe”.
Personajele principale ale naratiunii, Bella Swan, Edward Cullen si Jacob Black, erau aceleasi ca cele din celebra saga “Amurg”, replicile erau aproximativ identice. Singura (mare) diferenta? Spre deosebire de naratiunea pudica a scriitoarei mormone Stephenie Meyer, care a dat lumii povestea de dragoste de mare angajament din “Twilight”, E.L. James nu s-a sfiit sa introduca in “Master of the Universe” scene de sex. Multe. Odata la doua pagini, gen. Uneori de doua ori pe aceeasi pagina. Dar sa nu divaghez.
Cand a realizat succesul de care se bucura povestea ei erotica pe fanfiction.net, Erika a modificat numele personajelor (din Bella in Anastasia, din Edward in Christian si din Jacob in Jose) si a publicat cartea in format digital pe Amazon, cu titlul “Fifty Shades of Grey”.
Cand vanzarile au inceput sa creasca, au aparut si ofertele unor edituri, cartea a fost publicata in format traditional si restul e istorie.
***
Personajele principale ale cartii sunt doua dintre cele mai nerealiste, bidimensionale si penibile constructe literare.
Anastasia Steele (daca asta nu e un nume predestinat de actrita porno, nu stiu care e) este o tanara absolventa de facultate, virgina in toate acceptiile cuvantului. Cu o stima de sine la fel de scazuta si o indemanare la fel de inexistenta precum cele ale Bellei Swan, personajul din “Twilight” care a inspirat-o, Anastasia nu face altceva timp de 514 pagini (in varianta in limba engleza a cartii pe care am citit-o eu) decat sa admire coplesita fizicul de zeu grec al personajului masculin principal, sa-si muste buza de jos, sa-i adulmece mirosul si sa respire accelerat, sau sa geama, dupa caz.
Christian Grey este, ca si in cazul lui Edward Cullen, prototipul barbatului perfect (cu cateva mici exceptii, ce-i drept). La doar 27 de ani, Christian a devenit miliardar prin propriile forte si este un adevarat Adonis. Dar, ca si Edward, care e vampir (deci mort de vreo 100 si ceva de ani) Christian are si el neajunsurile lui. Mai exact, e un tanar abuzat si abuziv, versat in arta sado-masochismului, intr-atat incat ii propune tinerei sale iubite sa semneze un contract de sclavie sexuala.
Credeti-ma, suna mult mai interesant decat este cartea, de fapt. Cum este cartea, atunci, poate va intrebati?
Primele cuvinte care imi vin in cap sunt mediocra si juvenila. N-ai nevoie de mult background despre autoare ca sa-ti dai seama ca scrierea insumeaza fanteziile unei gospodine aflate la criza varstei mijlocii. Ceea ce face cu atat mai socant succesul de care se bucura romanul si care se bazeaza, banuiesc, pe buzz-ul starnit in jurul lui.
***
In primul rand, daca ati citit deja primul volum din “Twilight”, sariti peste prima jumatate a cartii pentru ca e o rescriere fidela a acestuia. Cu exceptia numelor, a localitatilor si a altor catorva mici detalii, bineinteles.
Dialogurile din carte m-au facut sa ma convulsionez de ras. La modul cel mai serios, am vazut porno-uri cu replici mai autentice si mai realiste. As reproduce cateva, dar stiu ca ma citesc si minori, deci o sa sar peste etapa asta. Dar ma puteti crede pe cuvant. 🙂
Una dintre cele mai mari distractii pe care ti le poate oferi cartea asta e sa ii citesti cuiva cu voce tare cateva paragrafe din ea. Nu va actiona ca un afrodiziac, dimpotriva, dar va va oferi amandurora un prilej de ras sanatos.
Iar personajele – de unde sa incep? Anastasia Steele e la fel de transparenta ca un geam proaspat spalat si la fel de interesanta cum sunt si adidasii in care transpir saptamanal la tae bo, dar, cu toate acestea, Christian Grey o vede un fel de zeita misterioasa, ale carei ganduri nu le poate patrunde si care il atrage inexorabil. Zau asa, Grey, se gandeste doar la sex si la corpul tau de barbat viril 24 de ore din 24. Cum poti deveni miliardar si un geniu in afaceri cu o capacitate de perceptie atat de redusa?
Problema mea cea mai mare nu sunt personajele bidimensionale si slab construite, nici tona de greseli si repetitii pe care le are cartea (in pofida faptului ca a trecut, totusi, prin mainile unui editor), ci fix motivul pentru care a devenit faimoasa. Scenele de sex.
Citindu-le, pe alocuri plictisita din cauza repetitivitatii, n-am putut sa nu ma intreb ce fel de viata sexuala are autoarea daca respectivele scene reprezinta “fanteziile” ei. Dupa care m-am intrebat, panicata, daca nu cumva sunt o practicanta de BDSM fara sa stiu. :)))
Lasand gluma deoparte, cu exceptia faptului ca la un moment dat apar o pereche de catuse si un bici – m-am tot intrebat unde e S&M-ul din reclamele la carte? Si ce naiba gasesc femeile atat de datator de orgasme la niste scene absolut banale de sex? Pe de alta parte, eu nu fac parte din publicul careia i se adreseaza (femei in jur de 40 de ani, casatorite, blazate si cu o viata sexuala monotona – sa nu uitam ca autoarea a spus ca romanul ei le ofera femeilor “o vacanta departe de soti”).
Partea buna (pentru ca exista si asa ceva) este ca romanul a transformat-o pe Victoria Beckham intr-o cititoare inraita, dupa ce, acum cativa ani recunostea senina intr-o emisiune ca n-a citit o carte in toata viata ei. Victoria recomanda, de altfel, cartea in numarul de septembrie al revistei “Glamour” si a spus ca i-a luat un exemplar si mamei ei. De aici pana la “Numele trandafirului” nu mai e decat un pas. Ahahahahaha!
A doua parte buna este ca “Fifty Shades of Grey” a readus la viata prafuitul roman erotic. Trebuie sa recunosc insa ca mi-e mila de cei care se familiarizeaza cu acest gen prin intermediul acestei carti prost scrise, in locul unor titluri minunate, precum “Amantul doamnei Chatterley”, “Tropicul Cancerului” sau “Teama de zbor”.
Daca la finalul acestui review inca mai vreti sa cumparati si sa cititi cartea, sunteti invitatii mei. Eu n-am de gand sa citesc celelalte 2 volume (“Fifty Shades Darker” si “Fifty Shades Freed”), dar as mai avea de facut o observatie, de data aceasta editorilor listei “Time 100”: E.L. James, alaturi de Angela Merkel, Tilda Swinton, Hillary Clinton si Elinor Ostrom*? Seriously??!! Bah humbug!
* castigatoarea Nobelului pentru economie in 2009, singura femeie care a primit aceasta distinctie

8 thoughts on “Fifty Shades of Lame

  1. Fix aceeasi reactie am avut-o si eu – ma asteptam la o scriitura usoara, dar enjoyable. Nici n-am putut sa termin cartea, saream peste pasaje intregi si pe la jumate am renuntat de tot 🙁

  2. Mda. Am citit cartea cand buzz-ul din jurul ei era abia la inceput. Nu stiam nimic despre subiectul ei, deci nu am avut niciun fel de prejudecati. Dupa primele 10 pagini am zis o gluma si ca mi s-a trimis ebook-ul gresit.
    Cat despre publicul target, ma indoiesc ca e format din gospodine. 50 Shades of Grey a fost un adevarat fenomen pe 9GAG, iar eu am auzit de carte de la fete intre 20 – 30 de ani.
    Ce ma socheaza pe mine e ca Sandra Brown sau Danielle Steel scriu de ani buni de zile literatura erotica, si totusi nu imi amintesc sa fi fost vreun fas atat de mare in jurul vreunei carti a lor, desi calitativ e o diferenta notabile.

  3. @alina: din nefericire pt mine, urasc sa las cartile neterminate, chiar si cand se dovedesc f proaste. 🙂

    @Anx: Cred ca principala diferenta dintre Brown, Steel si James e ca primele doua nu au scris despre sado-masochism (n-am citit nicio carte de-ale lor, dar le-am vazut copertele), subiect care, in fond, a si starnit buzz-ul din jurul cartii.

    Dupa lectura romanului, pot spune ca nici James n-a scris despre asta. :)))

  4. Sunt convins că lectura e jalnică, însă it begs the question: de ce o citeşti? Pentru un review pur jurnalistic sau pentru S & M? Are you bad and perfectly good at it? :))

  5. Bine ca ai facut recenzia cartii.
    Am auzit si eu despre ea si chiar vroiam sa o citesc, dar m-ai “convins” cu descrierea 🙂
    Mi-a placut cat de cat Twilight, am citit toate volumele, recunosc, am vazut chiar si filmele, insa asta pare si mai si :))
    ***Eu nu stiu de ce ma asteptam ca aceasta carte sa fie despre moda :))

  6. Hm, si eu trag de o carte proasta, vreau s-o termin neaparat, vreau sa stiu.. se spune ca o carte este un copil al scriitorului/scriitoarei, asa ca trebuie terminata lectura ca sa intelegem cum e pruncul. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *