Cum m-a pacalit Toata lumea din familia noastra

Posted on
“Toata lumea din familia noastra”, cel de-al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, a reusit o rara performanta pentru un film romanesc: m-a pacalit de doua ori.
*
Atunci cand am primit o invitatie la avanpremiera peliculei, din partea emisiunii Ca-n filme, m-am bucurat, pentru ca imi placusera mult “Lampa cu caciula” si “Cea mai fericita fata din lume”, celelalte doua filme ale lui Jude.
Apoi am citit sinopsisul si am cazut in prima capcana. “Toata lumea din familia noastra trateaza cu umor povestea trista a unui tata si a fiicei lui, care vor sa petreaca impreuna o vacanta ca-n rai, insa deocamdata sunt prinsi in iadul relatiilor de familie de pe pamant.”
 
Inca o drama tipic romaneasca despre o familie disfunctionala, mi-am zis. Pe parcursul celor 107 minute de film, Jude si echipa lui s-au asigurat ca asteptarile imi vor fi inselate. Impreuna cu intreaga sala am pendulat intre ras isteric, soc, neincredere, tristete, si, din nou, ras. Daca ar fi sa il cataloghez cumva, as spune ca este cel mai surprinzator film romanesc din ultima perioada.
Drama familiala exista, dar este departe de a fi calma si dulce-amaruie, cum ne-a obisnuit majoritatea regizorilor romani in ultimul timp. Ce-i drept, mi-a amintit de “Din dragoste cu cele mai bune intentii”, pentru ca personajul principal intreprinde toate actiunile motivat de dragostea pentru fiica lui, dar, spre diferenta de pelicula lui Sitaru, “Toata lumea din familia noastra” prezinta un portet de familie mult mai dur, violent si mai nemilos.
A doua oara cand m-am lasat pacalita a fost cand am vazut distributia filmului. Afland ca merg la vizionare, un coleg de birou mi-a replicat “Filmul ala cu Stela Popescu, Arsinel si Tamara Bucuiuceanu-Botez?”. Ceea ce m-a facut, bineinteles, sa ma astept la o mostra de comedie specifica triou-ului. Nici vorba de asa ceva. Jude ii scoate cu totul din registrul comic (care ar fi subminat, cu siguranta, tensiunea si miza povestii) si ii transforma in niste personaje dramatice credibile. Singura reminescenta a comediei este, intr-o nota ironica, prezenta farmaciei Catena la finalul peliculei.
*
Pe langa faptul ca m-a pacalit, filmul mi-a oferit si doua surprize extrem de placute. Prima se numeste Sofia Nicolaescu, are 7 ani, si este cel mai talentat copil pe care l-am vazut pe ecran la noi. Spontana, fireasca, cu un talent innascut, Sofia va va cuceri de la primul cadru si pana la ultimul.
The Hollywood Reporter a spus desprea ea, pe buna dreptate “this six-year old is one of the most delightful child-performers in a European movie produced in the last years.”
Sofia a fost prezenta, alaturi de regizor si de restul distributiei, la sesiunea de Q&A de dupa avanpremiera si a topit cu candoarea si dezinvoltura ei toata sala. La final, o tipa a intebat-o daca poate sa ii dea un autograf. Pustoiaca a ras scurt, a ridicat din umeri si a spus “Nu am inca.”
Va promit ca daca ati merge la film chiar si numai pentru a vedea cum joaca fetita asta incredibila si tot ati iesi din sala castigati.
A doua surpriza placuta a fost sa descopar caracatita Karakiri, facuta de minunata Oana Felipov, ca personaj secundar in film. Desi n-a facut altceva decat sa fie fatzaita cand incolo cand incoace atat de tata, cat si de fiica, Karakiri a aratat cat se poate de bine si de confortabila, doua dintre marile ei calitati (despre Oana si lucrurile fantastice care ies din mainile ei o sa va povestesc cat de curand).
Filmul intra de azi in cinematografe si va recomand calduros sa nu-l ratati. Sunt convinsa ca o sa va pacaleasca si o sa va surprinda placut, asa cum a facut-o si in cazul meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *