Facebookwood

Posted on
Cand Mark Zukerberg a lansat Facebook, in februarie 2004, el a facut mai mult decat sa creeze o retea de socializare globala. A dat fiecaruia dintre noi posibilitatea de a-si imagina viata ideala si de a pune in scena acest spectacol perfect in fata intregii lumi.
Daca Facebook ar fi un platou de filmare si noi regizorii paginilor noastre, s-ar trage zeci de duble pentru un singur status update. Pentru ca nimic pe Facebook nu se toarna din prima.
Sunt trase zeci de cadre foto pentru a obtine acea imagine in care soarele ne lumineaza fata din unghiul care ne avantajeaza, in timp ce vantul flutura zburdalnic o suvita de par pe frunte (dar nu ne acopera cu ea jumatate de fata, transformandu-ne in Yeti) si in care pozitia soldurilor le micsoreaza diametrul cu 5 cm. Singurele instantanee publicate sunt cele modificate cu aplicatii care le dau un look vintage/neclar (vezi “My Hipstamatic Prints”).
Statusurile, la fel ca scenariile la Hollywood, trec prin ciorne succesive. Exista oameni care scriu si rescriu minute in sir 2-3 randuri, pana respectivele cuvinte le subliniaza perfect echilibrul dintre intelect, simtul umorului si originalitate, dar le si obtin, prin rezonanta cu ceilalti, numarul maxim de like-uri. Like-urile sunt ca oxigenul pe Facebook. Daca ultimele tale 5-10 postari nu au adunat niciunul, esti ca si mort.
Pe Facebook, viata ta este o pelicula hollywoodiana. Dar tu nu esti doar protagonistul, ci si scenaristul, regizorul, sunetistul, luministul, operatorul, designerul de platou si producatorul ei.
Nu conteaza cadrele nefericite pe care le surprind prietenii fara consimtamantul tau – tu intr-un bar, cu ochii injectati de la fum si plans, dand pe gat o sticla de alcool – pentru ele exista varianta de Facebook a editarii si montajului video, butonul de “remove from my profile”.
In schimb, wall-ul tau va fi inundat de imagini cu tine inotand in piscina unui club de fitness exclusivist, zambind la un brunch duminica, cu prietenii (cu zoom pe branza si rodiile plesnind de sanatate din farfuria ta), facand cu mana la camera de pe o partie de ski din Innsbruck, sau jucandu-te cu caniche-ul tau alb, pufos, pe o carpeta la fel de pufoasa ca potaia.
Cei care privesc aceste poze isi vor spune galbeni de invidie: “Uite un om de succes, care stie sa-si traiasca viata!”. O persoana care consuma rodii cu branza la un brunch sau care inoata in stil fluture in piscina scumpa a unui club exclusivist nu ar putea sa bea niciodata bere ieftina intr-un bar slab luminat, cu ochii injectati de fum si plans.
Arata tuturor cat de cool esti – da-ti “check in” la un restaurant cu bucatarie moleculara si fusion impreuna cu cei mai buni prieteni, apoi intr-un wine bar. Nu uita insa sa stergi la “montaj” scenele in care iti dai “check in” singur acasa, seara, dupa care urmaresti plangand episoade vechi din “Grey’s Anatomy” pe Diva Universal, mancand o punga (nu foarte moleculara) de pufuleti.
Recunosc, ca un voyeur ce sunt, ca atat paginile de Facebook ale cunoscutilor mei, cat si filmele, ma amuza si imi ofera doza necesara de escapism. Daca ar fi insa sa aleg intre cele doua, prefer peliculele, pentru simplul motiv ca au bunul simt sa recunoasca, intr-un rand strecurat dupa credite, la final: “Toate personajele care apar in aceasta opera sunt fictionale. Orice asemanare cu persoane reale, in viata sau decedate, este pur intamplatoare”.  

9 thoughts on “Facebookwood

  1. Acum am înţeles de ce unii dau check-in când se duc în diverse locuri. Nu pricepeam şi pace ce relevanţă are pentru mine unde se află X sau Y la ora aia, sau de ce-ar vrea cineva să ştie tot poporul unde se află şi ce face. Pentru fală, deci. “Dişpicăbăl”, cum ar spune Sean Connery. 🙂
    Dar da, FB dă dependenţă tocmai pentru că acolo poţi să culegi lauri imediaţi pentru imaginea ta de cool, de frumos, de deştept, de spiritual etc., indiferent dacă imaginea respectivă este autentică sau fabricată.
    Şi cum suntem toţi, în sinea noastră, nici mici narcişi, vom continua să vânăm notorietate în Facebookland sau Facebookwood.:)

  2. Sunt perfect de aocrd cu tine. Toti incercam (sau majoritatea)sa fim mai cool pe Facebook.
    Unii isi construiesc o viata perfecta pe Facebook, insa realitatea e mult mai neagra 🙂
    Ce ma enerveaza e ca, desi intelegem toate principiile astea si stim cat de superficial este, tot suntem dependenti de el.
    Eu nu pot sa imi explic asta ….

  3. Toată lumea vrea să fie admirată și like-uită. Mă plimb prin profilurile cunoscuților ca prin 1001 de nopți și descopăr basme și povești bune de scos ochii ”dușmanilor” cu ele. E important pe Facebook UNDE ai fost la ștrand, nu CĂ ai fost la ștrand; e importantă haina de firmă pe care ai pus-o pe tine la nunta unei amice, nu că s-a măritat amica… și multe multe altele. Da, Facebook e o sursă minunată de povești :))

  4. Nu zic ca nu e perfect adevarat, dar miroase a descriere facuta de cineva care practica aceleasi tertipuri regizorale. Cum era cuvantul ala ? I…ip…ipocrizie, asa.

  5. Fetelor,

    Perfect de acord cu voi! 🙂

    Marius,

    Dude, n-am nicio problema sa-mi recunosc pornirile narcisiste si, deci, ipocrizia. Chill si iesi la soare, miroase a primavara. 😉

  6. Mmmdar de ce scrii asa de rar in ultima vreme? Nu mai am si eu ce citi…:) Am luat microbul cititului de bloguri și-am mai găsit câteva de citit dar îmi lipsesc poveștile tale.

  7. ESCAPÍSM s.n. (Liv.) Tendință de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale, de a căuta refugiu în atemporabilitate. [< engl. escapisme, germ. Eskapismus, cf. engl. escape – a evada].
    Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

    ESCAPÍSM s. n. concepție filozofică și etică ce preconizează evadarea din cotidian prin contemplarea „esențelor spirituale”, căutarea unui refugiu în atemporalitate. (< engl. escapisme)
    Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

    Na ca m-ai mai invatat un neologism.

    Cititnd toate de mai sus inteleg de ce sunt asa de anacronic pe fb, respectiv cu postarii subminimale si vizite saptamanale..

    @ Dorina spunea…”desi intelegem toate principiile astea si stim cat de superficial este, tot suntem dependenti de el.”

    Pai este o fanta roz (!) prin care putem lasa numai chestii stralucitoare, convenabile. Pentru cei mai tineri, nascuti in anii ’90, este un fel de “gura satului”, substitutul.. gen(!).

    Imi place Inutzza, aici ai facut o analiza de antropolog, specialitatea ta, daca-mi amintesc bine. 😉
    (un antropolog ma onsider si eu in sinea mea)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *